Studiu MKOR: Diaspora românească 2026 - 61% investesc acasă, iar 7 din 10 români exclud o revenire în următoarele 12 luni

Studiul MKOR „Diaspora Sentiment 2026” pornește de la trei întrebări extrem de importante pentru a putea să înțelegem mai bine situația diasporei noastre:

• cât de integrați sunt românii din afara granițelor
• cât de probabilă e o întoarcere definitivă în următoarele 12 luni și
• ce fel de relație economică mai au cu țara noastră, comportamentul electoral și așteptările concrete de la clasa politică românească.

Răspunsurile vin de la 2.000 de respondenți cu vârste între 18 și 65 de ani, care locuiesc în afara României cel puțin 7 luni pe an, chestionați online prin panelul propriu MKOR și campanii țintite de social media, în octombrie 2025.

Concluzia principală a studiului este că diaspora e o comunitate deja stabilizată în afară, care continuă să investească și să participe la votul electoral, dar care are condiții tot mai stringente pentru o revenire fizică, precum: un salariu competitiv (44%), un sistem sanitar mai bun (44%), locuri de muncă mai bune (36%) și stabilitate fiscală și legislativă (34%).

Profilul diasporei în 2026

Vârsta medie a respondenților este de 42.6 ani, cu un eșantion stratificat pentru a asigura un echilibru de gen (50% femei, 50% bărbați). Generațional, eșantionul e dominat de Gen X (39%) și Millennials (36%). Aproape jumătate dintre respondenți au studii medii (47%), în timp ce o pondere aproape egală (46%) au studii superioare. Statutul profesional arată că cea mai mare pondere o au cei angajați (44%), în timp ce 23% ocupă roluri de management sau antreprenoriat.

Vechimea în străinătate spune multe despre stadiul de integrare: 55% dintre respondenți sunt plecați de peste 10 ani, cu o medie de 13.9 ani. O treime au obținut deja cetățenia țării gazdă, semn de integrare instituțională completă. 1 din 10 respondenți s-au născut în țara de reședință, majoritatea în comunități istorice precum Republica Moldova.

Topul țărilor gazdă: Italia (15%), Marea Britanie (13%), Republica Moldova (10%), Germania (9%) și Spania (7%).

Relația cu România rămâne activă pe două planuri chiar dacă întoarcerea fizică nu e pe agenda lor: 61% au făcut deja investiții în România (în principal prin faptul că au trimis bani rudelor și că au renovat o proprietate) și 65% au votat la ultimele alegeri parlamentare sau prezidențiale (2024-2025). În același timp, 70% declară o probabilitate redusă de revenire în următoarele 12 luni.

Harta comunităților: cinci profiluri și cinci motive diferite de a rămâne plecați

Italia, „veteranii nostalgici” (15% din eșantion). 66% sunt în Italia de peste 10 ani (medie 14 ani), iar 20% au deja cetățenie italiană. Se simt bine integrați: 72% cred că au o imagine pozitivă în țara gazdă, mai ales ca „muncitori și capabili”. Ascensiunea profesională rămâne limitată, doar 9% ocupă roluri de management sau antreprenoriat, cu 14% sub media eșantionului. 69% exclud revenirea pe termen scurt, iar dintre motivele de revenire, sănătatea cântărește cel mai mult (46%).

Marea Britanie, „profesioniștii digitalizați” (13% din eșantion). Istoric mai scurt în țara gazdă (doar 40% peste 10 ani, medie 11.7 ani), dar cel mai avansat profil profesional din eșantion: 62% studii superioare, 29% în roluri de management sau antreprenoriat, cu 6 puncte peste medie. Sunt și cei mai hotărâți să nu revină, 76% față de media de 70%. Condițiile pentru a lua în calcul o revenire țin de sistemul românesc care ar trebui să le asigure: stabilitate fiscală (45%) și eliminarea birocrației prin digitalizare (44%). Implicarea civică e cea mai ridicată din eșantion, 80% au votat în 2024-2025.

Republica Moldova, „nativii de proximitate” (10% din eșantion). În contextul legăturilor istorice cu România, aceștia au un profil complet diferit față de comunitățile occidentale. 91% sunt acolo de peste 10 ani, cu o medie de 27.8 ani, pentru că 85% chiar s-au născut acolo. Segment tânăr (31 ani vârsta medie, 49% Gen Z) și predominant masculin (64%). E singura comunitate din studiu unde revenirea în România nu e un scenariu exclus de majoritate: doar 42% spun că e puțin probabil să vină, față de 70% media eșantionului. Pentru acest grup, o mutare în România ar însemna un salt în carieră.

Germania, „specialiștii pragmatici” (9% din eșantion). Cea mai tânără comunitate analizată, cu 24% Gen Z. Vechimea medie e de doar 8.5 ani, iar 41% s-au stabilit în ultimii 5 ani. Profil tehnic, dominat de bărbați (61%), cu cei mai mulți angajați care trimit bani rudelor din țară (44%, cel mai ridicat procent din cele patru profiluri occidentale). E și comunitatea cu cea mai mare rată de investiții în România (71%). 22% percep o imagine negativă în media / online și 16% se simt discriminați la locul de muncă.

Spania, „ambasadorii nostalgici” (7% din eșantion). Vechimea medie cea mai mare din eșantion (14.7 ani) și cel mai ridicat sentiment de integrare: 85% se simt percepuți pozitiv în Spania. În acest context, 23% spun că nimic nu i-ar convinge să revină. Legătura cu România rămâne mai ales culturală și de consum: gusturile românești (23%) sunt ce le-ar lipsi cel mai mult dacă s-ar stabili definitiv acolo, deși doar 8% au cetățenie spaniolă.

Șase concluzii cheie ale studiului

1. Fereastra de repatriere se închide după 5 ani. După pragul de un deceniu, pentru 55% din eșantion, dezrădăcinarea devine normă și integrarea în țara gazdă e definitivă.
2. Investitori activi, dar rezidenți pierduți. 70% exclud repatrierea fizică pe termen scurt, în același timp 61% au investit deja capital în România, mai degrabă ca formă de securizare a patrimoniului familial decât ca pregătire pentru o revenire.
3. Reforma sistemului e precondiția revenirii. Nevoia unui sistem sanitar mai bun a ajuns la paritate cu nevoia unui salariu competitiv, ambele la 44%. Pentru comunitățile mature (Italia, Spania), siguranța medicală e prioritară.
4. Diaspora cere un „stat compatibil”. Diaspora vrea ca România să funcționeze la fel ca țara în care trăiește acum, indiferent de partidul aflat la putere.
5. Criza de încredere bate barierele logistice la vot. Deși 65% au votat, absenteismul ține de legitimitate: neîncrederea în corectitudinea numărării voturilor, accesul dificil la secția de vot cântăresc la fel de mult (20% fiecare), precum și sentimentul că nu sunt reprezentați de candidați (18%).
6. Succesul integrării sociale reține capitalul uman. 72% cred că au o imagine pozitivă în țara gazdă, susținută mai ales de percepția că sunt considerați muncitori și calificați (48%) și că au șanse și drepturi egale (40%). Recunoașterea profesională și tratamentul corect din partea autorităților străine sunt cel mai mare „cost de oportunitate” al unei repatrieri, în timp ce experiențele de discriminare rămân minoritare (8% la locul de muncă, 7% din partea autorităților).

Repatrierea între dorul de familie și cerința de „o țară ca afară”

Datele despre probabilitatea revenirii în următoarele 12 luni arată o distribuție clară: doar 4% au deja stabilită data întoarcerii (de obicei la extreme, fie cei mai tineri, fie generația Baby Boomers), 11% spun că e (foarte) probabil să revină, cu precădere cei din Republica Moldova, 15% sunt indeciși, mai ales cei stabiliți recent (sub 5 ani), iar 70% spun că, cel mai probabil, nu se vor întoarce, 4 din 10 refuzând categoric ideea. Acest ultim grup e, de regulă, cel mai bine integrat: sunt stabiliți de peste 10 ani, cu roluri de conducere, venituri mari și un sentiment de tratament egal.

Motivele diferă foarte mult în funcție de segment. Pentru cei deja înclinați să revină, argumentul principal e apropierea de familie și prieteni (46%), urmat de siguranță (17%) și creșterea copiilor sau îngrijirea părinților (17%). Pentru cei indeciși încă, condițiile sunt altele: un salariu competitiv și un sistem sanitar mai bun (44% fiecare), urmate de locuri de muncă mai bune (36%) și stabilitate fiscală și legislativă (34%), reducerea birocrației și digitalizarea serviciilor publice (34%).

Relația economică: bani care circulă, oameni care rămân

61% dintre români au investit deja în România, cu variații mari între profiluri, de la 71% în Germania până la niveluri mult sub medie în alte comunități. Forma dominantă de investiție e sprijinul financiar direct pentru familie (59%), urmată de renovarea unei proprietăți (29%) și cumpărarea unei locuințe proprii (20%). Doar 12% deschid depozite sau conturi de economii, iar cumpărarea de teren sau construcția unei case înregistrează 11% fiecare.

Concluzia practică pentru sectorul financiar-bancar sau imobiliar: fluxurile de capital sunt dominate de transferuri directe pentru susținerea familiei. Investițiile în active durabile sau în mediul de afaceri rămân, pentru moment, un segment secundar.

Relația civică: votul diasporei și criza de încredere

65% dintre respondenți au votat la ultimele alegeri parlamentare sau prezidențiale, 29% nu au votat, iar 5% nu au răspuns. Barierele principale în calea votului cântăresc la fel de mult pe zona logistică și pe zona de încredere structurală: lipsa încrederii că votul e corect numărat (20%) e la fel de prezentă ca accesul dificil la secția de vot (20%). Sentimentul că politicienii candidați nu îi reprezintă adaugă încă 18%, iar 12% nu cred că votul lor contează.

Participarea la vot nu crește odată cu vechimea în străinătate. Urcă inițial, apoi scade pentru cei stabiliți de peste un deceniu.

În ce privește așteptările de la clasa politică, 88% dintre respondenți au așteptări bine definite, împărțite pe două direcții. Eficiență administrativă: eliminarea birocrației pentru acte (36%), digitalizarea serviciilor consulare (30%), transferul și portabilitatea drepturilor (28%), consulate eficiente (24%). Statut și identitate: îmbunătățirea imaginii românilor în străinătate (35%), comunicare constantă și transparentă din partea autorităților (26%).

Vocea diasporei

La întoarcerea în țară, românilor din diaspora le-ar lipsi, în esență, predictibilitatea, respectul instituțional și standardul ridicat al vieții de zi cu zi. Întoarcerea acasă vine adesea cu un „șoc cultural invers”, deoarece elemente care în Occident au devenit normalitate sunt încă deficitare în România.

Principalele lipsuri resimțite se structurează pe patru piloni majori:

1. Calitatea spațiului public și a mediului: infrastructura modernă, transportul urban alternativ, curățenia strictă, liniștea din zonele rezidențiale și spațiile verzi civilizate („iarba verde”).
2. Funcționalitatea statului și respectul instituțional: încrederea în autorități, un sistem de sănătate pe care te poți baza, cultura socială avansată și sentimentul că ești respectat de către instituțiile statului ca cetățean.
3. Siguranța economică și viitorul generației următoare: locurile de muncă sigure, veniturile corecte și, mai ales, oportunitățile clare pe care sistemul de învățământ și societatea le oferă copiilor pentru a evolua în viața de zi cu zi.
4. Climatul psiho-social: o atmosferă generală marcată de civilizație și optimism, în contrast puternic cu pesimismul și stresul generalizat din societatea românească.

Pe de altă parte, în eventualitatea unei stabiliri definitive în străinătate, românilor din diaspora le-ar lipsi cel mai mult ancora emoțională, identitatea culturală și sentimentul profund de apartenență. Dincolo de aspectele logistice sau economice din țările gazdă, legătura cu România rămâne una foarte strânsă.

Principalele aspecte menționate se grupează în jurul a trei piloni importanți:

1. Identitatea și sentimentul de „acasă”: nevoia de a fi înconjurat de oameni care îți împărtășesc obiceiurile și cultura, limba și mentalitatea. În străinătate, chiar și după ani de integrare, persistă adesea sentimentul subtil de a fi un „străin”, un contrast puternic față de confortul psihologic de a fi printre ai tăi.
2. Tradițiile și patrimoniul senzorial: frumusețea naturală a peisajelor românești, gustul inconfundabil al mâncării de acasă (produsele locale autentice) și tradițiile care sunt resimțite ca făcând parte din ADN-ul propriu („le avem în sânge”).
3. Rădăcinile și datoria morală: o legătură profundă cu trecutul și cu educația primită în țară. Apare un sentiment de datorie față de societatea care i-a format profesional, însoțit de un regret: dorința de a fi rămas acasă, dacă România le-ar fi oferit aceleași salarii și condiții ca în Occident.

Despre studiu

La MKOR tratăm fiecare cifră ca pe o promisiune de acuratețe. Pentru a surprinde fidel profilul, atitudinile și comportamentele diasporei românești, am urmat un protocol metodologic riguros, aliniat standardelor ESOMAR.

• Mărimea eșantionului: 2.000 respondenți
• Caracteristicile eșantionului: stratificat și echilibrat pe gen, cu reprezentare din principalele țări de destinație ale diasporei românești
• Target: românii cu vârste între 18 și 65 de ani, care locuiesc în afara României cel puțin 7 luni pe an
• Metodă de cercetare: sondaj de opinie (CAWI)
• Abordare: online, prin Panelul MKOR

Relevanța acestor date pentru sectorul public, financiar, imobiliar și HR

• Sectorul public și organizații politice: pot folosi datele pentru a construi politici de repatriere și diplomație publică mai bune, precum și pentru a face votul mai ușor accesibil pentru diasporă.
• Sectorul financiar-bancar: poate adapta serviciile de transfer de bani și economii, știind că cea mai mare parte din bani merge spre sprijinul familiei, nu spre alte investiții financiare.
• Real estate, construcții și amenajări: poate construi strategii de vânzări țintite spre cei din diaspora, având în vedere că aceștia sunt activi prin renovări și cumpărarea unei locuințe.
• Companii de HR și instituții educaționale: pot găsi tineri talentați mai ales în comunități precum Republica Moldova sau Germania, unde oamenii sunt plecați de mai puțin timp sau simt o legătură culturală mai puternică, ceea ce face ca o revenire în România să fie o opțiune de carieră reală.

Concluzie

Diaspora românească din 2026 se definește mai degrabă prin condițiile pe care le pune pentru a lua în calcul o revenire, decât prin dorința propriu-zisă de a reveni.

Legătura cu România rămâne activă economic și civic, dar fragilă la capitolul încredere instituțională. Pentru orice organizație care vrea să comunice direct cu această audiență, ar trebui să vorbească despre lucruri concrete: sănătate, mai puțină birocrație, servicii digitale, un stat la fel de eficient ca cel în care trăiesc acum.

Acces gratuit la baza de date pentru cercetători

Credem că o societate mai bine informată ia decizii mai bune atât la nivel de business, cât și la nivel de politici publice și cercetare academică. De aceea, punem datele noastre la dispoziția cercetătorilor, fără costuri, pentru articole științifice.

9 lucrări de specialitate au folosit deja studiile MKOR. Dacă și tu lucrezi la un articol, suntem aici.

* Acuratețea metodologică și datele cuprinse în acest articol au fost validate de către Mihaela Nicolae, Senior Researcher.