Studiu MKOR: 3 din 4 români nu cred că statul le cheltuie banii corect – radiografia fiscală a României, iunie 2025

Înainte de taxe, tăiați privilegiile – mesajul clar al românilor în noul studiu MKOR

Pe terasa unui bloc din București, o mamă tânără calculează bugetul familiei: creioane colorate pentru școală, rata la apartament, coșul de cumpărături tot mai greu. La câteva zeci de kilometri, într-un sat din Prahova, un pensionar urmărește la televizor talk-show-urile despre “noi taxe” și oftează: „iar vor lua de la noi, nu de la ei”.

Deși îi despart generații și stiluri de viață, pe amândoi îi unește aceeași întrebare: unde se duc banii pe care îi plătim statului?

Exact asta am vrut să aflăm și noi la MKOR.

Între 20-22 iunie 2025 am chestionat 1250 de români, reprezentativi la nivel național, despre încrederea în instituții, nivelul de informare și temerile stârnite de pachetul fiscal aflat pe masa Guvernului.

Rezultatele sunt grăitoare: 3 din 4 respondenți nu cred că veniturile suplimentare din taxe ar fi cheltuite eficient, iar 64% se tem de o scumpire imediată a vieții prin majorarea TVA.

Pe un fond de neîncredere sistemică și informare fragmentată, opinia publică trasează totuși o linie roșie clară: înainte să ceară mai mulți bani, statul trebuie să taie privilegiile și să arate transparență.

Aceasta nu este doar o poveste despre taxe, ci despre contractul social dintre cetățean și stat.

Când cele două părți nu-și mai vorbesc pe aceeași frecvență, spațiul se umple rapid de suspiciuni, polarizare și măsuri reactive. În articolul ce urmează vei găsi radiografia completă a acestei fisuri: de la instituțiile în care (nu) mai avem încredere, până la strategiile concrete prin care fiecare dintre noi se pregătește, defensiv sau ofensiv, pentru nota de plată din 2025.

Instituțiile, în cădere liberă de credibilitate

Guvernul, Parlamentul și partidele politice primesc verdicte de avarie: medii de 2,5 – 2,1 pe o scală de la 1 la 7 și aproape jumătate dintre respondenți selectând direct nota 1.

E practic un cartonaș roșu pentru clasa politică, într-un moment în care tocmai ea solicită un efort fiscal suplimentar.

La polul opus, instituțiile de viață de zi cu zi – școala (4,7), sistemul sanitar (4,0) și chiar companiile private (4,3) – încă se bucură de un capital minim de încredere.

Poliția, băncile și BNR se află la mijlocul clasamentului (3,7-3,9), indicând o toleranță precaută, nu un entuziasm real.

Falia este clară: cu cât instituția depinde mai mult de voința politică, cu atât scade scorul de încredere, exact ecuația care alimentează scepticismul privind modul în care ar fi cheltuiți banii din noile taxe.

În lipsa unei resetări de transparență și responsabilitate, orice discuție despre creșteri fiscale pleacă la drum cu un deficit major de legitimitate.

În secțiunea următoare vom vedea cât de bine (sau prost) sunt informați românii despre noile măsuri fiscale și de ce decalajul educațional dictează felul în care fiecare segment digeră mesajele despre bani.

Cât de informați sunt românii despre noile măsuri fiscale?

Doar 1 din 3 români se consideră foarte bine pus la curent (note 6-7), iar 1 din 5 recunoaște că nu știe aproape nimic. Media națională este 4,3/7, un suficient fragil care ascunde hăuri de cunoaștere.

1. „Nucleul informat”, mic dar vocal

Managerii, antreprenorii și persoanele cu studii superioare și venituri mari formează un grup de 15% din populație care raportează o medie 5,0 pe scala de informare.

Ei domină talk-show-urile, rețelele de business și dezbaterile publice, dar nu reprezintă vocea majorității.

2. Informația vine odată cu vârsta

Nivelul de informare crește liniar:

• Gen Z (18-26 ani) – media 4,0
• Millennials – 4,3
• Gen X – 4,5
• Baby Boomers (56-65 ani) – 4,7

Tinerii sunt interesați atunci când subiectul le atinge direct interesele (joburi, costul vieții, sustenabilitate).

3. Încrederea hrănește informarea – și invers

Românii care cred că Guvernul va cheltui eficient banii din taxe ating un scor mediu 4,9, față de 4,2 în rândul neîncrezătorilor. Transparența și comunicarea pro-activă pot transforma scepticii în cetățeni mai atenți la detaliile fiscale.

În lipsa acestor pași, măsurile fiscale vor continua să fie percepute ca un cataclism anunțat, chiar înainte de a fi votate în Parlament.

În secțiunea următoare vom vedea cum, în lipsa acestei încrederi și a unei informări uniforme, românii setează o condiție prealabilă categorică: tăierea privilegiilor și combaterea risipei înainte de orice discuție despre noi taxe.

Primul pas cerut Guvernului: tăierea privilegiilor

Când i-am pus pe români să aleagă un singur gest care ar dovedi că statul ia în serios criza bugetară, răspunsul a fost fără echivoc:

• 29% vor prima dată Tăierea pensiilor speciale
• 19% cer Combaterea evaziunii fiscale și a corupției
• Iar 14% indică Tăierea salariilor mari și a sporurilor din administrația publică

Peste jumătate dintre români (62%) spun același lucru, dar cu alte cuvinte:

Opriți privilegiile, înainte să ne cereți bani în plus.

Cine vede reforma altfel

• Managerii și antreprenorii nu gustă populismul. Doar 19% pun pensiile speciale pe primul loc, dar 10% cer comasarea localităților. Ei privesc structural, vor eficiență administrativă, nu doar tăieri simbolice.
• Angajații din privat susțin masiv tăieri de salarii mari din administrație (16%). Bugetarii, previzibil, doar 9%. Conflictul public-privat rămâne o linie de falie greu de ignorat.

Educația schimbă lentila

Cei cu studii generale se uită spre ce pot vedea: pensii și salarii vizibile. Interesul pentru combaterea evaziunii scade la ei cu –12 pp față de media națională.

În oglindă, absolvenții de facultate caută soluții sistemice cum ar fi colectare mai bună a taxelor și reformă administrativă.

Fără încredere, nu există mandat

Printre românii care mai cred că statul va cheltui bine banii, dorința de pedepse scade vizibil: doar 21% mai cer tăierea pensiilor speciale.

Restul? Neîncrederea e combustibilul revendicărilor punitive. Fără transparență, orice nouă taxă va fi primită cu suspiciune.

Diferențe de generație

• Gen Z vrea un stat modern: investiții din fonduri europene (+6 pp vs. media).
• Baby Boomers bat obrazul Fiscului: insistă pe colectarea eficientă a taxelor deja existente (+7 pp).

Generații diferite, aceeași concluzie: reforma trebuie să înceapă din interiorul sistemului, nu din buzunarul cetățeanului.

Morala?

Guvernul nu poate deschide subiectul mărim taxele fără dovada am tăiat privilegiile. Și nu e un moft de campanie, ci o cerință legitimă, susținută de peste jumătate din populație. Numai după ce risipa devine excepție, nu regulă, poate începe conversația despre noi surse de venit la buget.

Top 3 măsuri fiscale care sperie populația

Coșul de cumpărături, chitanța de la bancă, factura de la întreținere. Aici se poartă bătălia.

Iată ce lovește cel mai tare nervul costului de trai, în ordinea fricii colective:

1. TVA urcă la 21% – 64% dintre români ridică sprânceana.

Un sfert de pâine mai scumpă, un plin de benzină mai greu. Fiecare leu care pleacă din portofel se simte personal.

Și aici apare nota de subsol care cântărește greu.

Printre cei care nu cred deloc că statul va cheltui bine banii, procentul îngrijoraților sare la 68%. Pentru ei, nu e doar o taxă, e un pariu pierdut din start.

2. Adio plafon la alimentele de bază – 42% simt că frigiderul devine teren minat.

Nu vorbim despre lux, ci despre lapte, ulei, făină.

Segmentele cu venituri mici și familiile cu copii sunt în prima linie.

Pentru o mamă singură din Botoșani, un plus de doi lei la litru de ulei înseamnă să taie desertul din meniu o săptămână întreagă. Asta nu se uită ușor.

3. Taxa pe tranzacții bancare – 32% se tem că taxele mânâncă din conturi.

Mai puține persoane, dar mult mai vocale. Managerii, antreprenorii și cei cu economii solide privesc măsura ca pe o sancțiune pentru prudență.

Discuția se mută rapid din zona costurilor în cea a principiului: De ce sunt pedepsit că economisesc, în loc ca statul să-și facă ordine?

Ruptura urban-rural adaugă un strat de neliniște

La sat, gândul la un impozit progresiv pe venit crește pulsul cu 10 puncte procentuale peste oraș. În orașe, amenințarea pare abstractă, în sate, se traduce direct în mai puțini bani pentru lemne sau motorină la tractor.

Și încă un semn al timpului: Gen Z urmărește taxa pe carbon cu un ochi atent (14% vs. 8% media națională). Pentru ei, riscul climatic și cel fiscal devin aceeași poveste.

În final, cifrele nu mint

Frica de scumpiri bate orice discurs tehnic despre echilibru bugetar. Câtă vreme românii nu văd un stat care să taie risipa, fiecare mărire de taxă cade greu.

Cine ar trebui să plătească mai mult? Conflict public vs. privat

La întrebarea Cine crezi că ar trebui să contribuie cel mai mult la creșterea veniturilor bugetului de stat?, răspunsul a venit instant: Bugetarii cu privilegii.

Patru din zece români n-au clipit. 46% spun că nota de plată trebuie să pornească de la pensiile speciale și sporurile generoase din sistemul public.

Datele confirmă:

• angajații din mediul privat pun presiune maximă – 50% îi indică pe privilegiați
• angajații la stat se simt vizați și răspund cu altă filozofie: 20% vor contribuție proporțională pentru toți, dublu față de mediul privat.

În ecuație intră și încrederea.

Cei sceptici față de modul în care Guvernul cheltuie banii ridică brațul și arată direct spre privilegiile publice: 50%.

În tabăra celor care încă mai cred în guvern procentul scade abrupt la 35%. Când ai dubii că banii vor fi folosiți cum trebuie, ceri sacrificii la vârful piramidei, nu la baza ei.

Surpriza vine de la Gen Z.

Doar 37% din tineri acuză bugetarii (-9 pp față de medie), dar 13% ar pune presiune pe cei cu venituri foarte mari din privat, dublu față de media națională. Pentru ei, nedreptatea trece dincolo de stat, privilegiate pot fi și salariile din corporații.

Venitul colorează percepția echității.

Cei cu buzunarele cele mai strâmte cer de cinci ori mai des taxarea marilor averi din sectorul privat (10%) decât o fac cei cu venituri ridicate (2%).

Fiecare vede corectitudinea prin filtrul propriu.

Diferența dintre oraș și sat arată alt clivaj.

Ruralul, mai dependent de cheltuielile publice, vrea să vadă prima dată scăzând costurile de stat (51% vs. 45% urban). Urbanul e mai atent la multinaționale (12% vs. 6% rural).

Pe scurt, cine plătește nu e doar o problemă de aritmetică.

E o lupă uriașă peste tensiunea public-privat, peste încredere și peste cum simte fiecare grup povara fiscală. Iar cei care au ales opțiunea Bugetarii cu privilegii (pensii speciale, sporuri mari) se împart așa:

• Privat vs. Public: 50% la 39% – o falie de legitimitate.
• Neîncredere vs. Încredere: 50% la 35% – banii se cer după ce se repară încrederea.
• Tineri vs. Vârstnici: 37% la 50% – vina se mută de la stat la bogați.
• Rural vs. Urban: 51% la 45% – statul e mai prezent în sate, așa că tot el trebuie să taie primul.

Fără un răspuns clar la dilema privilegiilor, orice nouă taxă va suna ca un clopoțel de alarmă.

Românii au vorbit simplu: începeți cu propria curte, apoi bateți la ușa noastră.

Cum își adaptează românii finanțele în fața noilor taxe

Când au auzit de TVA mai mare și liste lungi de impozite, românii n-au așteptat votul din Parlament.

Și-au făcut singuri mini-planuri de criză.

Reflexul imediat: taie costurile zilnice. Cinci din zece spun că vor căuta versiuni mai ieftine pentru tot ce pun în coș, de la detergent la internet. La fel de mulți promit să micsoreze bugetul de weekend: mai puține ieșiri, vacanțe scurtate.

Al doilea pas lovește visurile mari. Unu din trei pune pe pauză achizițiile scumpe: mașină, televizor, frigider. “Mereu mâine, nu azi”, devine noul motto. Tot un român din trei își propune să strângă bani “pentru zile negre”.

Economisirea revine în trend, mai ales la tineri: Gen Z conduce, cu 46% care pun deoparte fiecare leu.

Pentru unii, defensiva nu ajunge. Doi din zece își caută un job mai bine plătit. Mai ales angajații din privat și cei fără copii, gata să schimbe biroul pentru un salariu mai mare. Încă 17% plusează cu ore suplimentare sau freelance, semn că piața muncii devine terenul principal de contraatac.

Strategiile se schimbă cu statutul.

• Managerii și antreprenorii taie cheltuielile de plăcere în proporție de 64% și socotesc vacanța un lux negociabil.
• La pol opus, angajații pun accent pe venituri: 25% vânează un loc de muncă mai bun, chiar dacă asta înseamnă să-și refacă CV-ul de la zero.

Sectorul public rămâne mai static.

Doar 12% dintre bugetari ar schimba serviciul, față de 27% în privat. Siguranța postului bate aventura. Baby-boomers confirmă: doar 8% s-ar arunca într-o nouă carieră; preferă să reducă ritmul de cheltuieli și să spere la vremuri mai bune.

Încrederea (sau lipsa ei) colorează toate aceste decizii. Cei care cred că statul va folosi banii cu cap spun, în proporție dublă, că n-ar schimba nimic. Restul activează modul “autosalvare” încă din iunie.

Pe scurt, portretul de contribuabil 2025 arată așa: buzunar strâns, planuri mari amânate, job hunt în creștere, iar pentru cei cu resurse investiții discrete în eficiență energetică (8%).

Un mix de defensiv și ofensiv, dictat de vârstă, venit și cât de mult (nu) mai credem că banii noștri se întorc la noi sub formă de servicii publice.

Unde vor contribuabilii să meargă banii din taxe

În mod surprinzător, opinia publică nu vorbește într-un singur glas, ci în două registre aproape egale: pansăm rana bugetului versus investim în viața de zi cu zi.

• 45% dintre români ar direcționa prioritar fondurile spre reducerea deficitului, invocând stabilitatea macroeconomică ca pe o urgență națională
• 43% cer, înainte de orice, sănătate publică mai bine finanțată
• pe locul al treilea vine educația (35%)
• abia apoi apar infrastructura (20%)
• digitalizarea administrației (14%)
• apărarea (12%).

Privite pe segmente putem observa următoarele:

• Dihotomia Macro / Micro. Absolvenții de facultate și cei cu venituri mari votează disciplină financiară unde 52% și 50% aleg deficitul. Oamenii cu studii generale și venituri mici răspund visceral la nevoile imediate: 52% sănătate, 48% educație.
• Genul schimbă lista de priorități. Femeile pun pe primul loc sistemele care le ating familia – Sănătate 51% și Educație 40%; bărbații se uită la șantiere: Infrastructură 25% vs. 14% la femei.
• Ciclul de viață mută accentul. Părinții cu copii minori ridică mâna pentru Educație (44%), în timp ce generațiile care au trecut de grija temelor și a rechizitelor apasă pedala pe deficit (50%).
• Vârsta aduce prudență. Baby Boomers conduc iar 55% vor deficit mai mic; Millennials, aflați în plină etapă de cheltuieli familiale, cer spitale și școli: 47% sănătate, 42% educație.
• Încrederea decide orizontul de timp. Cei care cred că statul poate cheltui eficient banii sunt dispuși să investească pe termen lung – Educație 40%. Neîncrezătorii virează spre soluții contabile rapide și bat moneda pe deficit.

În spatele acestor cifre se ascunde o tensiune legitimă: oamenii vor, simultan, să vindece trecutul (deficitul) și să construiască viitorul (sănătate, educație).

Orice strategie fiscală care ignoră unul dintre aceste două impulsuri riscă să piardă jumătate de țară din start.

Concluzii & insight-uri cheie

1. Neîncrederea este bariera-cheie

75% dintre români pornesc de la premisa că statul va risipi banii colectați. Orice proiect fiscal pleacă din start cu handicap de legitimitate.

Fără un gest clar de transparență și eficiență, discursul despre necesitatea taxelor nu are unde să prindă rădăcini.

2. Întâi reforma, apoi factura

62% cer tăierea pensiilor speciale, combaterea evaziunii și plafonarea salariilor mari din administrație înainte de orice majorare de taxe.

Pachetul fiscal, în percepția publicului, nu mai este un set de cifre, ci un test de echitate și voință politică.

3. Costul vieții bate calculul bugetar

Majorarea TVA la 21% (64%) și eliminarea plafonului la alimente de bază (42%) sunt cele mai mari frici.

Când românii fac scenarii despre propriul coș zilnic, orice argument despre sustenabilitate fiscală devine zgomot de fundal.

4. Conflictul public–privat se adâncește

Un român din doi din mediul privat ar pune nota de plată pe bugetarii cu privilegii unde doar 39% dintre angajații la stat gândesc la fel.

Până nu este lămurită dilema privilegiilor, spațiul public riscă să rămână blocat în logica noi versus ei, nu toți pentru stabilitate.

Metodologie și cum am realizat cercetarea

La MKOR tratăm fiecare cifră ca pe o promisiune de acuratețe. Pentru a surprinde fidel pulsul fiscal al României la mijlocul lui 2025 am urmat un protocol metodologic solid, aliniat standardelor ESOMAR.

Nicio parte a cercetării nu a fost finanţată sau influenţată de vreun actor politic. MKOR a suportat integral costurile, pentru a garanta independenţa rezultatelor şi libertatea de publicare integrală a datelor brute în raportul complet.

Preluare în presă & vizibilitate publică

De la publicarea rezultatelor, studiul Consumer Sentiment Q2 2025 – Percepții și Comportamente în Fața Alegerilor și Schimbărilor Economice a făcut rapid turul redacțiilor.

Agenția națională AGERPRES a deschis fluxul de știri în limba engleză cu titlul “Three in four Romanians do not believe money from new taxes will be spent efficiently by Government” (agerpres.ro), iar Hotnews a mers pe aceeași idee-cheie, subliniind cererea românilor (hotnews.ro).

Peste 57 publicații de la ziare economice la posturi TV au preluat insight-urile noastre, confirmând că neîncrederea fiscală este subiectul momentului.

Mai jos, poți vedea și segmentul Euronews România în care reporterii au prezentat cifrele MKOR.

De ce contează?

Vizibilitatea în presă nu e doar un motiv de mândrie; este dovada că datele solide schimbă conversația publică.

Când jurnaliștii pun întrebări informate, decidenții nu mai pot evita răspunsurile.

Hai să lucrăm împreună

Dacă vrei să iei decizii pe baza realității – nu a impresiilor – MKOR este partenerul tău de research.

• Precizie validată – cel mai precis sondaj la prezidențialele 2025 și, acum, același nivel de rigoare pe fiscalitate.
• Metodologie transparentă – publicăm marja de eroare, eșantionul și crosstab-urile complete, astfel încât concluziile să reziste oricărui audit.
• Agile Research – livrăm insight-uri acționabile în zile, nu în luni, indiferent că vizezi consumatori, angajați sau publicul larg.
• Consultanță cu impact – transformăm tabelele în recomandări strategice clare, adaptate contextului tău de business sau de policy.

Vrei să afli cum te putem ajuta?
Scrie-ne și haide să transformăm datele în decizii care contează.